Rapsodie

Stransi la-o-lalta

intr-o poiana larga

vreo sapte feluri de copac

pluteau in ramuri...

de vreun veac.

***

Erau doi meri, un prun si-un fag

un ulm pictat,lipit de un cires...

si un stejar!

ce-i umbrarea pe toti cu drag.

***

Sub ei...

un pui de om,

cu parul strans din florile de tei

Visa in somn, pastor de miei...

ca este frate chiar cu ei!

***

Copacii...

ii ridicara visul pe ramuri,

in jur macii,

chichoteau,in rosii-valuri.

Baroc...

un nor pe cer,

ce semana cu notre-dame.

plutea,infipt in asfintit visa..

la ziduri atat de nezidit.

***

Un fir de vant...

Un hot de diafane vise,

aproape ca un cant

lua gandul ridicat de la pamant

il mesteri clopot de turla,

sa cada ploaie...

peste oameni,flori Visand.

***

Ce pace si ce cant... Natura-oameni-vant!

Din a mersului privire

Ce chestie si cu privirea mea.

Aseara,

alergand dupa o stea

Pe cerul vechi,abia nascut

m-am regasit

in dansul unui flutur mut.

***

Plutea..

visand in fata stelei

Batea din aripi ca o lumunare

Parea,

si el facut din ele,

Magie mica,plutitoare.

***

Statea acolo langa ea,

Doi iubareti,tinandu-se de mana...

Alaturi chiar de steau mea.

Ce vis!

sub haina mea de huma.

***

In ochi de atata alergare,

mi se nascu un fir de mare

Sub pleoape cerul mi se cuibari,

zburam timid,cu aripi pupurii.

***

Valsam acolo printre ele...

Cu zana mea,tinandu-ma de mana.

Un fluture sorbind din stele,

Destin...

dupa intoarcerea-n tarana?

***