viernes, 2 de octubre de 2009

Rapsodie


Stransi la-o-lalta
intr-o poiana larga
vreo sapte feluri de copac
pluteau in ramuri...
de vreun veac.
***
Erau doi meri, un prun si-un fag
un ulm pictat,lipit de un cires...
si un stejar!
ce-i umbrarea pe toti cu drag.
***
Sub ei...
un pui de om,
cu parul strans din florile de tei
Visa in somn, pastor de miei...
ca este frate chiar cu ei!
***
Copacii...
ii ridicara visul pe ramuri,
in jur macii,
chichoteau,in rosii-valuri.
Baroc...
un nor pe cer,
ce semana cu notre-dame.
plutea,infipt in asfintit visa..
la ziduri atat de nezidit.
***
Un fir de vant...
Un hot de diafane vise,
aproape ca un cant
lua gandul ridicat de la pamant
il mesteri clopot de turla,
sa cada ploaie...
peste oameni,flori Visand.
***
Ce pace si ce cant... Natura-oameni-vant!

2 comentarios:

  1. Sorine,
    Stii de ce imi place esenta ta?

    La tine cunvintele si ideile se aseaza diferit. Tu vii intotdeauna cu o incarcatura artistica si emotionala, cu sensuri noi. Exista in scriitura ta, ca intr-o partitura note inalte dar si note grave. Daca ar trebui sa-ti iei pseudonimul unui compozitor cred ca Wagner ti s-ar potrivi. Iata de ce te astept mereu cu placere si iata de ce te citesc cu placere. Esti un poet simfonic.

    ResponderEliminar