martes, 9 de agosto de 2011

Zbor in cercul de necuprins....

Luna Noua



Amintirea planetei mama, planeta Xarxa-Q, se pierdea in negura mileniilor. isi aducea aminte perfect de clipa cand consiliul Alfa-Q il alesese dupa 3 vieti materiale, sa devina apostol al noilor lumi Q. Atunci aflase ca de fapt adevaratele persoane nu erau trupurile care mureau ci fiintele energetice care dominau si dirijau trupurile materiale...
Era o zi superba de iarna pe Xarxa-Q. Toti Xarieni se pregateau sa intampine sarbatorile , trecerea la repaosul bine meritat al naturii dupa un an de munca.
Vvelis avea deja 7 ierni in randurile societatii. Ca toti copii de pe Xarsa-Q nu isi cunoscuse niciodata parintii. Practic familia pe aceasta planeta insemna uniunea dintre un barbat si o femeie pentru clipa conceperii dupa care acestia ramaneau sterili, copilul fiind daruit Marelui Consiliu Xarian pentru educare si integrare in societate. Nu avusese nicodata frati ca pe Terra, nu statuse mai mult de un alaptat la sanul mamei. Nasterile erau dirijate si bine planificate,era o intreaga istorie pana primeai aprobarea ca ai dreptul sa procreezi.
La cei 7 ani xarieni primise dreptul de a se putea gandi la o femeie pentru a putea pasi in randul barbatilor. In jurul focului,acolo la marea sarbatoare, gasise un zambet care ar fi putut sa-l faca barbat xarian...
-Si zici ca-ti place de ea Vvelis?
Omul de langa el era straniu.Avea chipul si trupul aproape transparent si greu isi stapanise emotiile sa nu tipe...
-Cine esti de imi stii numele?
-Am sa-ti povestesc pe drum ... numai ia si misca-te incet dupa mine fara sa vada adunarea ca pleci. Ei nu ma vad. Nu au puterea Ta.
Se speriase VVelis. Auzise de fiinte care umbla nevazute printre ei care le dirijeaza viata dar nu crezuse o clipa in existenta lor,cu toate ca...
-Vezi Vvelis...vezi ca existam. Ai fost ales sa fii unul dintre noi.
-Cum adica sa fiu unul dintre voi,poate ca nu vreau. Poate imi place de Elma si vreau sa fac un urmas. Nu am trebuinta sa umblu ca o naluca printre Xarieni...Privirea Elmei il urma o bucata lunga de drum. I se paruse ca si ea vede personajul straniu de langa el.
-Hei,hei-hei daca ai stii cat de greu dam peste unul ca tine. Stii in cate generatii te-ai nascut pentru ca azi eu sa te pot alege?
Gandurile ii erau departe ,erau lipite de flacarile focului ce ii incalzeau obrajii Elmei. Credea ca e un vis nascut in privirea aurie a fetei. Luase o mana de zapada si isi freca fata. Prezenta acceea stranie mai era langa el. Cerul de un verde smarald ca ochii fiintei de langa el il facu sa inteleaga ca nu e un vis...
-Hai, am multe sa-ti explic Vvelis.
-Nu mi-ai spus cine esti Tu. In final ce vrei de la mine? Mai am inca 7 ani si...
-Nu te grabi...tocmai ti-ai castigat dreptul la nemurirea Q. Ori de cate ori vei pleca sau reveni in randul materiei vei sti ,vei fi mereu constient de nasterile si mortile tale materiale...dar toate au un pret. De aia sunt aici sa-ti explic cum vei plati.
-Poate ca nu vreau...
-Ba vrei pentru ca esti dispus sa experimentezi si altceva,altceva ce planeta asta a uitat. Sa experimentezi un alt mod material de a fi. Cu alte ordine cu alte obcieiuri.Vei fi mesagerul nostru pe o noua planeta. Noii tai prieteni vor fi salbatici,vei trai intr-o lume salbatica in care simturile materiale predomina iti vei incarca fiinta de durere si placere.
-Bine. Spune, e vorba de Xarxa,o veti distruge si o veti recreea? Ce se va intampla?
-Deja esti grabit fiule ai atatea de facut iar timpul nu trebuie sa mai fie o preocupare pentru tine. Numele meu este Klint si am fost tatal la multi Xarieni printre care si tu...
Zambise Klint, simtise ca zambise chiar daca expresia fetei sale volatile nu lasase sa se vada asta.Inca traia sub presiunea clipei.Inca nu credea ca e realitate prezenta din fata lui care ii dezvaluia atatea lucruri noi care ii dadeau dureri de cap. La un moment dat se simtise usor. Usor ca penele de pasare pe care le urmarea cum cad din cuiburi. Se dezmetici, isi dadu seama ca trupul lui pe care il stia de 7 ani zacea undeva jos. El era undeva sus,undeva in maretia cerului verde. Mereu visase ca intr-o zi va zbura. Acum se inatmpla, doar ca nu simtea nici nici o bucurie. Era altfel. Era ca Klint. Planeta devnise mica. Erau doua fasii de lumina ce calcau maretia universului in picioare...
-Uite Vvelis,vezi punctul ala mic rosiatic in negura imperiului? Acolo mergem,acolo vei incepe tu o noua lume. Tu si alte 11 entitati Q. Ei deja sunt acolo. Cu totii veniti din lumi materiale diferite. Va voi aduna pe toti si va voi darui noi voastre mame TERRA Q
-Klint! Cum ramane cu Xarxa o voi mai vedea pe Elma? Nici macar nu ti-am raspuns daca sunt de acord si m-ai si adus intr-o alta lume.
-Fiule! Ai venit singur,eu doar te-am insotit sa nu-ti fie urat. sa te sperii de atata intuneric...
Rase cu pofta. De data asta ii auzise rasul. In linistea aia daca ar fi avut urechile de pe xarxa acum i-ar fi fost sparte.
-Uite Terra. Nu ca e frumoasa? E albastra si plina de viata. Omul ii lipseste. asa va veti numi. Oameni!

*********


Undeva in nord o pereche de oameni,un El si o Ea dansau in ritmul imperecherii. Vvelis asteptase mult pana sa ia decizia, se strecura ca o naluca in pantecele femeii si astepta clipa cand materia ii deveni cuib. Totul incepuse. De sus,ascuns de intunecimea universului, Klint isi privea cu mandrie fiul.Dupa noua luni in pantecul celei ce avea sa-i fie prima mama Terriana stia multe despre Om.S-a nascut seara privind cerul plin de lumini. Deja avea un trup,un destin,o menire.

*********

Louis tresarise. Alizee ii facuse cu mana.

jueves, 19 de mayo de 2011

Zbor în Cercul de necuprins








***In sfarsit...in imensitatea universului gasise o planeta albastra. Nu intelegea cat de departe e de Terra dar principalul e ca o descoperise. Penetră atmosfera si cobora in desisul verde, defapt planeta era o imensa mare verde cu doua gauri albastre ,cele doua mari oceane probabil. Inca nu descoperise ce gust are aerul dar dupa cata frumusete era atarnata in ramurile copacilor cu siguranta era o planeta virgina in care se pare Prometeu inca nu le daruise focul localnicilor...daca acestia existau. Se decise sa afle, sa fie partas cu fiecare atom al fiintei sale la trairile planetei. O si botezase Alizee...ca pe Ea. De la Alizee incepuse totul sau cel putin asa ramasese el ferm convins.


***Louis se nascuse altfel. Anatomic era ok...doar ca in momentul conceperii se intamplase ceva straniu. Mama sa tocmai isi pusese camasa de noapte si astepta urmarind stirile plictisitoare sotul de sub dus.Si el si ea erau stresati, coplesiti de faptul ca in sfarsit vor deveni parinti. Lunile de asteptare devenisera ore. Presa in care isi simteau fiinta ii sufoca.Toata teama se nascuse din modul de concepere a puiului de om din-nauntrul Emei.Ambii fusesera diagonsticati sterili si erau trecuti cu zero sanse in registrele medicale,doar ca...

Intr-o zi Alex tatal coborase din biroul bancii unde lucra in WestBar sa-si bea cafeaua zilnica de la ora 10. Ajunsese mai devreme si barul era inca pustiu. Intr-un colt zari o fatza intunecata schimonosita de un monolog interior ce parea tare dur.Din cand in cand se exterioriza spunand "Asta e ". La 10 punct o raza de soare scapa libera printre cele doua cladiri din fata si lumina chipul omului. Parea un actor care isi cunostea bine rolul,sau mai bine zis un actor nascut din rolul care trebuia sa-l joace. Ceva ii spunea ca s-a nascut instantaneu acolo la aceea masa in acel colt, ca locul insasi il zamislise. Il cunostea, acum cu fata luminata isi daduse seama ca il cunoaste. Da. Ii ceruse un imprumut si il refuzase ,stia ca venise sa ceara bani pentru un vis si cum banca lui nu oferea credit viselor il refuzase.

-Va deranjez?Numele meu e Alex...nu reszistase tentatiei sa-i vorbeasca.

-Hi! e o zi frumoasa afara,stiu cine esti.Esti unul din cei care nu cred in miracole. Eu sunt doctorul Maturana.Giusep Maturana si mi-ai refuzat un credit la fel cum am fost refuzat peste tot pentru ca am o imaginatie bogata SF... Rase cu pofta lasand cafeaua sa-i murdareasca barba rara inalbita prematur.

-Da. Din pacate Dle Maturana nu e banca mea,sunt un umil functionar care respecta niste reguli ca mai toti in lumea asta..

-Da ,Asa e. Doar eu vreau sa dau totul peste cap cu descoperirea mea.

-Nu imi aduc aminte despre ce era vorba.

-Era vorba ca am reusit sa descopar 70%din informatia primordiala care ne deseneaza ca o noua fiinta in cercul existentei...

-Adica despre ce e vroba?

-E vorba ca am descoperit cuvintele magice care trebuie asezate inauntrul celulelor goale pentru ca ele sa devina vii. E ca un fel de hocus pocus preparatus si ...Ecce Homo sau un gandac de bucatarie sau o floare de care iti place. E vroba de un dialog ascuns creat de cineva odata de mult pentru a da culoare universului sterp.

Alex rase el de data asta cu pofta...

-Deci daca eu si Ema sotia mea suntem sterili cu descoperirea domniei tale am avea o sansa?

-Probabil ca da.Mai am nevoie de cateva dispotive sofisticate si cred ca as putea sa refac momentul in care Dumnezeu a suflat peste bucata de pamant si i-a spus sa fie Om.

-Si daca in loc de un pui de Om se va naste o floare? Rase iar cu pofta

-Nu...doctorul devenise foarte serios. Nu! Fiecare forma de viata are o structura informationala unica. E imposibil. O singura litera nepusa la locul ei si viata nu va mai exista in aceea particula primara.

Alex cazuse pe ganduri. pauza era pe sfarsite ii ceru adresa doctorului si ii promisese ca il va ajuta. atunci nici prin cap nu ii trecea ca va deveni primul sau cobai...


***La chioscul de inghetata o fata cu pielea mai alba ca viitoarea ei rochie de mireasa inghitea in sec privind vanzatoarea cum ii aranjeaza cupele; fistic,vanilie,cocos. Fara sa vrea isi dorea in momentul ala sa fie o raza de soare care sa-i bronzeze fetei corpul uniform. Se trezi repede din admiratie, cumpara un trandafir alb Emei si pasi catre casa. Avea atatea sa-i spuna si inca nu stia cum sa-i spuna. Ema era tare sceptica cand venea vorba de idei genul doctor Maturana.In fata lui o duduie cu tocuri facea mici gropite in asfaltul moale al trotuarului. Soarele ardea cu pricepere dand bataie de cap primariilor.

Ema statea tolonita savurand o limonada rece.Privirea ii era rece mai rece ca gheata din pahar.Era ferm convins ca trebuie sa taca. Nu era momentul sa-i spuna ca l-a descoperit pe cel care stie cum Dumnezeu a realizat primul OM.In tacerea noptii chipul adormit al Emei ii daduse posibilitatea sa viseze cu ochii deschisi. O vedea insarcinata pregatitat de a fi mama, oful care nu-i dadea voie chipului ei sa zambeasca. Maine se va duce singur la doctorul Maturana...


***Trecuse o luna de cand ii sponsoriza nebunia doctorului. Totul era pregatit,trebuia sa o lamureasca pe Ema ca totul va fi OK. , ca ovulul ei nu isi va relua locul in organismul ei daca totul nu va fi Ok. In mare reusises sa-l inteleaga pe doctor ce vrea. Era un fel de gravura mai mica decat micul micron care va fi facuta pe cele doua parti care vor forma intr-un final embrionul. Avea nevoie de foarte putin lichid medular de la Ema si de la El, lichid care spune doctorul contine informatia necesara pentru a da nastere viitorului fat,fat care au decis ei ca va fi un baiat. Modul in care docturul va introduce informatia in celule goale ale celor doi era un secret bine ascuns in cotloanele mintii sale plina de imaginatie. Microscopul sub care se va infaptui conceperea era opera doctrului si ocupa jumate din camera intunecoasa.

Laboratorul de lucru ii ocupa 90 la suta din casa doctorului.Peste tot erau schite imprastiate,era haos ,un haos care daca nu-l cunosteai iti dadea caderi de constiinta,doctorul insa le stia pe toate cu ochii inchisi. Geamul mare impartit in ochiuri mici ca o tabla de sah era acoperit cu o cuvertura de lana groasa care facea ca mai mereu sa fie noapte. cel putin asta credea doctorul...in momentul facerii trebuie sa fie intuneric. El credea ca fiecare forma de viata exista cu un singur tel acela de a cauta lumina...impulsul primordial...

Se decisera ca Ema sa nu stie. In momentul prelevarii ovului, a lichidului medular si al insamantarii ei urma sa fie adormita. Dupa cateva luni de sarcina urma ca Alex sa-i lamureasca nedumerirea de ce e gravida.


***Ziua Z...incaperea era cufundata in tacere, in tacerea intunericului. Ovulul Emei era tinut intr-un recipient special. Habar nu avea Ema ce avea sa i se intample. Alex iesise rosu cu sticluta plina de urecheati nestiutori...In drumul ei o molie intalnise marea de lana din geamul doctorului.Reusise la timp sa faca o gaura care ii va permite lui Louis sa fie ceea ce este. Cu lentile gigantice puse pe ochi Maturana parea un bijutier care incrusteaza cuvinte de amor pe soapte de vant.Habar nu aveau ca afara era o zi superba de vara,ca soarele daduse coltul blocului din fata si ca le lumina din plin fereastra. Prin gaura facuta de molie astrul participa si el la experienta doctorului,in fapt el fusese reprezentatul principal in toata teoria lui Maturana. Un micron de raza isi facu aparitia sub lentila microscopului, era deja tarziu. Doctorul ofta dar nu se opri...


***Terasa pe care crescuse Louis avea vedere spre aparatmentul fetei, a lui Alizee. O iubea fara ca ea sa stie. Luna nu mai catadicsea sa se opreasca din admiratie. Ceva din ea care era viu stia ca se va intampla cat mai curand,ca in una din zilele astea ii va primi vizita lui Louis. Astepta prima oara sa o gaseasca pe Alizee...Louis se uita aprins prin fereastra fetei. Apoi...se trezi in camera, se uita in jur si nu se descoperi, se lipi de Alizee ii simtea mirosul si se trezi inauntrul ei alergand prin fiinta ei.Se uita in jur si vazu terasa isi vazuse parintii jucand monopol la masa si cu toate astea era si acolo cu Alizee. Se simti usor, ceva ii spunea ca se dezintegreaza ca e un corp in care traieste toata existenta din jurul lui care defapt era in el. se speriase si cazu ghemuit pe terasa. Parea ca se ascunde. Se ascundea de el de ce descoperise ca este. Apoi isi intinse privirea catre cer. Se uita la Carul Mare si acesta ii devenise cunoscut. Era atat de aproape incat putea sa jure ca acolo se nascuse.Patrunsese in sistemele solare de acolo si cauta ceva...O urma de viata.Mana rece a Emei il readusese pe pamant...

-Mama de ce nu mi-ai zis ca universul e atat de mic?
Ema se uita speriata la el. Era palid ca lumina lunii.

***Pe creasta de deal isi dorea ca Alizee sa fie ca el. Sa aiba pe cineva ca el partas la frumusetea existentei.Planeta Alizee il astepta. Alizee ii smulse un sarut trupului de cer de langa Ea. Era o chestiune de timp plecarea lui din actuala existenta...


Probabil ca va continua...