E-o cale atat de lunga
Ca mii de ani i-au trebuit..."
dar cum metafora de azi
e mai rapida si mai scurta
lumina stelei printre brazi
nici nu se naste...si reuseste sa ajunga
cabaret de strofe vechi
desuete-nepereche
stau zambind din fund de beci
la ce se naste azi...doar pentru ureche
(sau...la doi metri de ureche).
pe vremuri sufletul era un calapod
si versul te plimba din ceruri
de sus, pana la noi, pe esafod...
citeai placut si incepeai sa tremuri.
Astazi treci prin strofe sparte.
inghesuite de niste corzi abstracte
vrei sa urci...da esti departe
greu se va mai naste...un poem in 12 acte.
Balada lui Peste
sub un mar cu trei ridichi
m-am nascut timid
eu si doua potornichi
ce traim acid
casa e facuta sur
sub acelasi cer albastru
nu mai am nimic in jur
inca sunt buiestru
pe cand marul o sa creasca
si am sa simt ce-i cidrul
o sa fie lumea masca
cand imi voi purta chimirul
si-am sa iau pamantu-n talpi
si-am sa-mi caut fata
si-am sa-mi fac la casa stalpi
mai ceva ca tata
am sa imbatranesc frumos
eu si fratele meu marul
si le-oi povesti voios
la nepoti amarul
No hay comentarios:
Publicar un comentario