Azi e ziua lui Tata...
Pe tata l-am cunoscut odata de demult ca in evangheliile biblice impartind pestele ce curgea garla pe paraul din spatele casei. Paraul ala a fost odata granita intre regatul roman si imperiul austro-ungar. Atunci pur si simplu mi-am dat seama ca el e tatal de care aveam nevoie. Nici nu stiam sa vorbesc si nici el nu vorbea ...doar se uita in ochii mei si intelgea ca am inceput sa-l inteleg.
Apoi am crescut si langa el am descoprit un univers liber fara reguli si dogme...ptr.ca el Tata s-a nascut si foarte probabil va pleca din lumea asta LIBER.
Tata nu mi-a zis niciodata sa nu fac...mi-a zis vezi ce faci ...
Apoi tata avea camera lui speciala in care incerca totul fara sa aiba nimic. Daca cineva iar fi povestit despre tunelul Elvetian sunt sigur ca atunci ar fi reusit sa tina in palmele lui batatorite de munca o gaura neagra in miniatura.
Cand intram in camera sa nu puneam intrebari...doar il spionam.Stiu ca-i placea. Avea un munte de reviste tehnice,almanahuri istorice,carti depsre marii pictori,fotografi...muzicieni. Mi-l aduc aminte pe Tata cum asculta cu geamurile larg deschise Europa Libera, cum le-a facut el calugarilor de la Sf.Ioan din Suceva clopote electrice,cum m-a dus el cand aveam 14 ani sa vad zidul Berlinului,cum citea Isac Asimov si statea intrebator in fata fiecarei litere, cum reusea sa porneasca TVurile vecinilor stricate,cum construia antene TV ciudate salvand lumea de la intuneric. Apoi mi-l aduc aminte cum m-a invatat sa conduc... Aveam vreo zece ani. S-a oprit undeva in camp intre doua sate si mi-a zis hai sa vad ce ai invatat.
Tata a avut mereu incredere in mine ca stiu sa-i fur meseria. Si am furat multe de la el pentru ca stia multe sa faca.
Printre toate cel mai mult m-am bucurat cand i-am luat locul in atelierul foto. E lucrul cel mai magic care l-am furat de la el.
Am mai invatat ceva de la Tata. Am invatat drumul. E ceva dureros. Probabil ca a vrut sa nu-l vad cum imbatraneste. Cum ii tremura ochelarii pe nas. Cum ii tremura mana incercand sa regleze secundarele timpului.
El e Tata...un om simplu care a incercat sa-mi daruie mai mult decat voi sti vreodata.Poate ca nu va ajunge in Rai dar cu siguranta isi va inventa unul inainte de a pleca. pentru ca El stie cum. Mainile lui nu au tinut biciul niciodata si mi-au sfarmat toate granitele ce stateau in jurul meu.
Nu am aripi dar langa Tata am invatat sa zbor fara ele.
La Multi Ani Tata!
La Multi Ani Ioni ai lumii!
No hay comentarios:
Publicar un comentario