
Stii cititorule? Viata e ca un bot de lut pus in mainile unui olar nevazut. Cand are chef face din bot o amfora in care sa odihneasca doar placere,cand nu are... face forme bizare de fetite ce viseaza ca cineva le aude visele.
Viata e ca o frunza cu vise ce cad in fiecare toamna...si vine iarna si semafoarele vor fi din ce in ce mai verzi si inghetate. Mainile vor fi ascunse de geamuri inghetate,flori nu vor mai fi,si visele...visele in iarna vor muri.
Cata ninsoare si cat frig in inimi care nu inteleg de ce s-au nascut...
Buenos dias..dozo yoroshiku ;)
ResponderEliminarStii scriitorule...
ResponderEliminarCateodata te vad ca pe un arc gata sa se intinda... Altadata te-am vazut dand drumul la sageata... altadata vibrand ...
Ai atat de multa sensibilitate, pe cat de mult har ai s-o asterni... Dumnezeu te iubeste, Sorine!
E ca un haiku in proza...
ResponderEliminarFetita cu chibrituri... fetitele cu chibrituri...
ResponderEliminarDe fiecare data cand le citesc copiilor povestea, nu exista unul care sa nu aiba in ochisori o lacrima mai mare sau mica. Apoi cresc, crestem cu totii, si nu mai avem nici lacrimi, nici macar ochi ca sa vedem, iar inima...