viernes, 28 de agosto de 2009

Viata ca o frunza

Atunci cand semaforul e pe rosu,normal fetita de dincolo de geamul masinii din fata mea,e in strada,cersind. Azi e plina de melancolie,numara florile de nu ma uita de sub ea sau poate se joaca cu o margareta ; voi scapa,nu voi scapa.
Stii cititorule? Viata e ca un bot de lut pus in mainile unui olar nevazut. Cand are chef face din bot o amfora in care sa odihneasca doar placere,cand nu are... face forme bizare de fetite ce viseaza ca cineva le aude visele.
Viata e ca o frunza cu vise ce cad in fiecare toamna...si vine iarna si semafoarele vor fi din ce in ce mai verzi si inghetate. Mainile vor fi ascunse de geamuri inghetate,flori nu vor mai fi,si visele...visele in iarna vor muri.
Cata ninsoare si cat frig in inimi care nu inteleg de ce s-au nascut...

4 comentarios:

  1. Stii scriitorule...

    Cateodata te vad ca pe un arc gata sa se intinda... Altadata te-am vazut dand drumul la sageata... altadata vibrand ...
    Ai atat de multa sensibilitate, pe cat de mult har ai s-o asterni... Dumnezeu te iubeste, Sorine!

    ResponderEliminar
  2. Fetita cu chibrituri... fetitele cu chibrituri...
    De fiecare data cand le citesc copiilor povestea, nu exista unul care sa nu aiba in ochisori o lacrima mai mare sau mica. Apoi cresc, crestem cu totii, si nu mai avem nici lacrimi, nici macar ochi ca sa vedem, iar inima...

    ResponderEliminar