Banală

Trăiesc pe aceași stradă banală
cățelele comunitare sunt iară-n călduri
vecinul de la patru a făcut moloz pe scară
sculptându-mi existența cu ai săi calaburi.

O mâță paște un firicel scăpat de iarbă
rupe cu atenție să-i mai ție de-o masă
un cârd de copii au puso de-o babă-oarbă
totul seamănă a politichie-contagioasă

Vecina de la doi a pus o operetă
ceva mai veche ca moșul de sub mine
la el postașul trece precum o cometă
cu pensia ce-ține cât doua aspirine.

Pe stâlpii vechi încă rânjesc afișe
cu președinți ca feți-frumoși
cu promisiuni din ce de mult golise
din visteria straturilor de oameni-chiparoși.

Ne-a mai rămas un muc de ieftină-țigară
căzut pe jos, ascuns de-o gaură-n caldarâm
mai e și gustul de colită-acrișoară
și visele în care mai putem să hotărâm

Ah!uitai de ciorile ce înca mai există
și scapă firmituri din ciocul lor
in zborul lor de pasăre și neagră-anticristă
ai mult mai multă viață decât în pașii oamenilor