Ger

când pe cer răsare luna
totu-i toacă de argint
gerul pune greu cununa
peste-al vieții labirint


șopta râului ce doarme
amorțită de-nghețare
duce-o ciută cu trei coarne
spre-nghețată-nsingurare



nucii par că sunt de fier
chiar și brazii au înghețat
geru-i meșter bijutier
tot ce-i verde-i deportat



pașii scărție a șotii
toți copii sunt mai rumeni
dau cu sania cârlionții
toți ai iernii vechi-oșteni



uite-o babă mai nestinsă
ce se vede pusă-n sanie
de trecut plăcut-împinsă
la sfânta-sfintelor sfeștanie



un moșneag trezit la viață
de atâta încrâncenare
simte inima-mbătată
de-o dulce-mbrățișare


în lumea fagure de-albine
e somnolență dulce-sacră
din ceara lor de gospodine
lumină e în noaptea-sacră


cuptoare nasc din grâu colaci
prin beciuri vinul tace-n poloboace
se-ncălzește iarna prin copaci
de suflete ce-o-mpodobesc dibace


e atata sărbătoare-n jur
și chiar de-i multă sărăcie
românul condus de sperjur
craciunul poartă-n veșnicie...