Ger

când pe cer răsare luna
totu-i toacă de argint
gerul pune greu cununa
peste-al vieții labirint


șopta râului ce doarme
amorțită de-nghețare
duce-o ciută cu trei coarne
spre-nghețată-nsingurare



nucii par că sunt de fier
chiar și brazii au înghețat
geru-i meșter bijutier
tot ce-i verde-i deportat



pașii scărție a șotii
toți copii sunt mai rumeni
dau cu sania cârlionții
toți ai iernii vechi-oșteni



uite-o babă mai nestinsă
ce se vede pusă-n sanie
de trecut plăcut-împinsă
la sfânta-sfintelor sfeștanie



un moșneag trezit la viață
de atâta încrâncenare
simte inima-mbătată
de-o dulce-mbrățișare


în lumea fagure de-albine
e somnolență dulce-sacră
din ceara lor de gospodine
lumină e în noaptea-sacră


cuptoare nasc din grâu colaci
prin beciuri vinul tace-n poloboace
se-ncălzește iarna prin copaci
de suflete ce-o-mpodobesc dibace


e atata sărbătoare-n jur
și chiar de-i multă sărăcie
românul condus de sperjur
craciunul poartă-n veșnicie...

Banală

Trăiesc pe aceași stradă banală
cățelele comunitare sunt iară-n călduri
vecinul de la patru a făcut moloz pe scară
sculptându-mi existența cu ai săi calaburi.

O mâță paște un firicel scăpat de iarbă
rupe cu atenție să-i mai ție de-o masă
un cârd de copii au puso de-o babă-oarbă
totul seamănă a politichie-contagioasă

Vecina de la doi a pus o operetă
ceva mai veche ca moșul de sub mine
la el postașul trece precum o cometă
cu pensia ce-ține cât doua aspirine.

Pe stâlpii vechi încă rânjesc afișe
cu președinți ca feți-frumoși
cu promisiuni din ce de mult golise
din visteria straturilor de oameni-chiparoși.

Ne-a mai rămas un muc de ieftină-țigară
căzut pe jos, ascuns de-o gaură-n caldarâm
mai e și gustul de colită-acrișoară
și visele în care mai putem să hotărâm

Ah!uitai de ciorile ce înca mai există
și scapă firmituri din ciocul lor
in zborul lor de pasăre și neagră-anticristă
ai mult mai multă viață decât în pașii oamenilor

Viata ca o codobatura

Nu era tarziu. Era chiar devreme pentru ziua de ieri. O zi banala pe care am inceputo alaturi de catelul meu. El cu vanatoarea mirosurilor din boscheti,eu cu gandurile mele cainesti, alaturi de el. Ziua inceputa alaturi de un caine ce-si face plimbarea de dimineata pentru cei ce nu cunosc sportul asta pare banala. Iesi cu patrupedul,dai sa fii om si la un colt de strada dai peste o intamplare banala care te poate transforma in ceva mai rau decat un patruped,in ceva mult mai fioros decat un catel care-si ridica picorul si-si insemna un boschet.


Codobatura e pasarea aia mica, modesta, cenusie, migratoare care traieste pe lanaga rauri... In dimineata de ieri am dat peste una metamorfozata intr-o femeie aproape banala ce parea ca are nevoie de ajutor. Codobatura din pasatul de șpemii de euro,era imbracata fin cu hanie gandite de experti. S-a despartit dulce de o alta duduie si a pus stapanire pe volan ca pe carma unui vapor de mare tonaj. Cand am ajuns in dreptul ei janta din dreapta scotea scantei la bordura proaspat pusa...tare... de piatra si colturoasa. Dar bine probabil codobatura stia ca tare ca otelul nu-i tot aia cu tare ca piatra. Catelul adulmeca un miros de catea noua venita in cartier eu analizam situatia incercand sa salvez janta din chinurile alea groaznice. Adica; adica m-am trezit facand cu degetul intr-un mod neobscen, ca trebuie virata carma total invers. Dupa ce am facut carcel la deget aratandu-i ce trebuia sa faca si nu facea,am ridicat ochii...zic sa-mi citeasca de pe buze. Dar in loc sa-mi citeasca ea i-am citit eu. Spunea asa codobatura... Du-te-n .....Puncte puncte se refereau la un sex pe care il aveam doar eu dintre noi doi in dotare. Urma sa-i zic eu sa se duca in sexul pe care il purta ea ca fiind al meu dar m-a scos prietenul omului. Acesta probabil a vazut frecarea rotii pe bordura fara nici o ungere si si-a ridicat picorul usurandu-i suferinta stimabilei purtatoare de sex contrar tuturor asteptarilor. Catelul s-a uitat la mine si cum eu ii inteleg privirea mi-a zis "Hai sa mergem omule ca nu merita" Am stat asa in cumpana,am zis sa ridic si eu piciorul ca el,sa trec peste toate cuvintele grele care imi acrisera gura si sa ud bordura aia care nu avea nici o vina.

Trei strazi mai la vale mi-am adus aminte ca intr-o perioada imi placea sa scriu poezii sexului frumos...." Suava ca o neculeasa floare/ femeie esti speranta omenirii/ In noapte esti raza ei de soare/"....dar uneori dai in borduri si ucizi toti crinii... Probabil ca tipa s-a asezat seara in pat suava. Dulcegarii profunde i-a pus barbatului pe tava. Dar pe cainele meu care a ramas atat de traumatizat ca va da intr-o zi peste o catea genul codobaturei cine-l despagubeste?
Asa ca domnelor cand un barbat va face semn cu degetul la iesirea dintr-o parcare inseamna ca nu vrea sa v-o traga neaparat. Ce bine e ca nu toate femeile au carnet...altfel m-as umple de castraveti feminini pentru iarna. Vorbind din punct de vedere culinar